Sări la conţinut

Gasca mea de la metrou

Cand ai o zi nasoala un lucru,aparent,nesemnificativ poate sa iti schimbe starea de spirit. Ei, bine, asta a fost si situatia mea, nu demult. O zi de vineri ploioasa inceputa cu alarma mult ‘asteptata’ dupa o saptamana de-a dreptul obositoare. Cu gandul doar la somnul ce trebuie sa il am ,imediat ,cum ajung inapoi acasa,am plecat spre munca. Singura problema a fost ca oamenii astia de la metrou se incapatanau ,fara intentie, sa stationeze cate 2 minute in fiecare .Din cauza unor anumite probleme tehnice s-a stationat la piata iancului ceva mai mult decat ar trebui iar directia trenurilor era, cumva, inversata. Astfel lumea era cam nedumerita la ce peron sa astepte. Nici eu nu eram sigura dar m-am lamurit repede si astfel i -am explicat si unei doamne care se afla langa mine. Alaturi de noi erau doi baieti,dintre care unul nu stia limba romana iar celalalt,roman fiind, incerca sa ii explice respectivului cum sa ajunga la destinatia dorita. Cumva,ne-am bagat in seama cu ei si astfel a inceput o conversatie cu ras,de buna dispozitie. Am petrecut cu gasca asta in jur de 20 de minute sau chiar mai mult . Eram 4 suflete ,cu directii si varste diferite, dar ,care ,la acel moment, ne-am inteles bine. Puteam sa stam fiecare pe telefon,sa mancam , sa nu socializam dar situatia a facut sa vorbim . Nu stiu de ce ,dar,mi-a trecut si somnul si lipsa de energie in acele momente. Pur si simplu m-am binedispus. Primul care a spart gasca a fost baiatul care nu vorbea romana. El a ramas in metrou pana la dristor ,iar noi am coborat la piata muncii unde fiecare a luat-o in alta directie. A fost draguta intamplarea asta si acum realizez ca ,nici unul din noi nu stia ,macar, cum il cheama pe vreunul din ceilalti. Niciodata nu stii ce iti poate schimba starea . Te-ai astepta la niste straini,niste oameni pe care nu ii cunosti?

La multi ani!!! Un 2015 asa cum va doriti! :)

Hristos a inviat!

Va doresc sarbatori pascale fericite alaturi de cei dragi, cu liniste, fericire si bucurii! 🙂

Bucurati-va de viata! :)

Mereu e cate o zi internationala. Serbam tot felul de lucruri, obiceiuri ,oameni sau intamplari.

Astazi,am aflat ca este ziua internationala a FERICIRII.

LA MULTI ANI FERICITI, tuturor!  🙂

Imagine

Suntem atat de preocupati de treburile zilnice incat uitam sa zambim si sa ne bucuram pentru lucrurile marunte care ne fac fericiti.

Incepand cu aceasta zi ,cred ca putem da startul fericirii din viata noastra. Fericirea nu consta in a castiga la loto , a detine fel si fel de lucruri. Nu! Fericirea inseamna sa fim impacati sufleteste ,sa iubim viata sa ne bucuram de cei din jur si punem pret pe lucrurile frumoase din viata.

Daca vrem cu adevarat putem sa gasim ,cel putin, un motiv de fericire pe zi.

Zambiti, cantati, iubiti, imbratisati,jucati-va, indiferent de varsta 🙂 !

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.”

Aglomeratie urbana

Strabatand orasul zilnic, mi-am dat seama ca orasul e sufocat. Si nu doar de poluare si de aglomeratie.

E sufocat de banci,multe fara numar,as putea sa zic.Pe langa ele sunt si farmacii multe, chiar si trei ,una langa alta.

Sa nu uitam nici de covrigarii. Totusi, ele sunt bune cand ti-e foame si mai ai mult pana ajungi acasa.Cu ele sunt de acord :D.

Uneori,simt nevoia sa admir orasul,sa il analizez cum evolueaza. Imi place sa ma uit si sa observ detaliile mici ,dar, care compun orasul.

Chiar fac si poze cand simt ca arata bine.

Problema e ca, de multe ori sunt distrasa de alte lucruri precum banci ,farmacii,  casele de pariuri si  panourile publicitate. Iti acapareaza toata atentia prin numarul lor ridicat.

Poate ca ajuta la dezvoltare,la economie ,dar, ce e prea mult,e prea mult.

Pe voi ce va nemultumeste in zona in care locuiti?

 

Notă

Salsa

Dupa o saptamana de incercari ,am reusit ,in sfarsit , sa ajung la primul curs de dans. N-am avut ocazia sa calc pe nimeni azi.

Am invatat (mai bine zis,trebuia sa invat) pasii de baza. La inceput pare usor. Te gandesti :2 pasi incolo, 2 dincolo…nu-i mare greutate.

Incepi treptat, fara muzica, apoi muzica si apoi cu muzica si mai rapid. Cand crezi ca ai prins smecheria ,se mai adauga miscari noi. Din nou, se incepe fara muzica,cu muzica si apoi rapid. Problema apare cand trebuie sa „legi” miscarile. Pff…greu!

Prima mea sedinta de dans a fost cam „incalcita” :)) .Ma descurcam pana la un punct .Cand incepea viteza ,insa,  cred ca inventam pasi noi de dans. Dar e amuzant! Imi place! 🙂

E bine sa dansezi…uiti de orice in timpul dansului. Adevarul e ca ,nu iti permiti sa te gandesti la altceva ca pierzi ritmul si nu mai intelegi nimic.

Abia astept urmatorul curs. Poate pana atunci ma intalnesc si cu talentul meu de dansatoare, nedescoperit inca :))

„Sa dansezi inseamna sa lasi ritmul muzicii sa-ti controleze tot corpul.”

Try again!

N-a fost sa fie ziua dansului astazi.

M-am trezit de dimineata cu primul gand la dans. Nerabdatoare sa imi achizitionez voucher-ul am plecat spre banca sa il platesc.Ei bine, de aici au aparut „piedicile”.

Trebuia sa platesc doar la o anume banca sau sucursala,nu ma pricep la treburile astea.

Desi nu eram familiarizata cu zona respectiva, m-am dus si am inceput sa caut. Erau banci una langa alta,una mai mare si mai colorata decat alta. Cu toate astea,banca care imi trebuia parca o inghitise santierul din zona. Am facut cateva ture si nimic. Ma uitam pe sus…poate era un panou mare si, fix pe ala nu il vedeam. Am intrebat si lumea dar nimeni nu stia sa fie vreo banca cu numele ala prin apropiere.

Pana la urma ,m-am uitat pe internet sa vad daca exista banca in zona asta sau e mutata in alta parte. Am gasit adresa pe net si am inceput sa caut numarul blocului unde era banca.

Recunosc, greseala a fost a mea ,pentru ca ,nu m-am uitat la adresa exacta de acasa…m-am axat doar pe faptul ca e o zona cu sens giratoriu ,mare, iar bancile au tot felul de reclame.

In fine ,am ajuns acolo dupa aproximativ 40 de minute de cautari.(si cu statul la semafoarele pietonale :d ). Banca asta era undeva pe colt, micuta si fara sa atraga atentia ca si celelalte.

Fericita,am intrat in banca ,i-am spus doamnei de acolo de ce am venit..i-am dat niste detalii pentru plata iar apoi mi-a spus ca nu ma poate ajuta deoarece are nevoie de instiintarea de plata. Mi-a explicat ea pe acolo cam ce trebuie sa fac. Prima mea intalnire cu bancile n-a decurs prea bine. M-am cam pierdut in detalii si termeni :)) .

Partea buna, e ca nicodata nu e prea tarziu sa inveti cate ceva.

Partea rea e ca n-am reusit sa rezolv problema platii astazi, deci,nici sa dansez n-am reusit .

Cand m-am intors acasa am incercat sa vad ce e de facut si mi-am dat seama ca ,de fapt, trebuia doar sa astept ordinul de plata ,ca sa il pot folosi la banca. Si inca il astept 😀

Multa durere de cap cu voucherele astea. Sau, poate sunt eu la inceput si n-am prins smecheria inca…

Maine e o noua zi. Voi incerca din nou .

Imagine

„Daca ai cazut de sapte ori, ridica-te de opt!”

 

 

 

 

Notă

„Dance is the hidden language of the soul.”

In viata e foarte bine sa incerci lucruri noi. Eu asta vreau sa fac. Mi s-a pus pata ca vreau ceva nou….niste cursuri de dans. Astazi mi-am luat inima in dinti si am dat un telefon la o scoala de dans. Spre surpinderea mea,pot sa incep chiar de maine cursurile. De abia astept sa invat .Sa imi fac noi prieteni ,sa ma relaxez si sa uit de orice. Sunt atat de entuziasmata incat impartasesc cu toata lumea noul meu hobby. Sper sa fiu la fel si dupa primul curs. Vai de viitorii mei colegi de dans de la cursuri. O sa le fac niste masaje  neintentionate  asupra degetelor de la picioare:))

Oricum , o schimbare e binevenita oricand.

Imagine

„Dansul este limbajul ascuns al sufletului.”

Notă

Un mic ajutor

Astazi am avut ocazia sa ajut pe cineva. Poate primul ajutor,daca nu e prea mult spus.

In timp ce mergeam spre statia de autobuz ,chiar la 2 pasi in fata mea, o doamna s-a impiedicat de o bordura si a cazut de pe trotuar pe partea carosabila.A cazut aproape in fata unei masini. Norocul ei a fost ca masina care venea avea viteza redusa si a apucat sa o vada iar apoi sa o ocoleasca . Eu am apucat sa reactionez doar cat sa apuc sa ii tin capul si umerii dupa cadere. Doamna respectiva era mai bine facuta si mi-ar fi fost imposibil sa o tin cu totul ,chiar daca as fi reactionat mai rapid. Am ajutat-o sa se ridice si sa mearga pe trotuar deoarece era foarte periculos sa ramana si 2 secunde in plus acolo.

In timp ce mergeam pe trotuar a mai venit o doamna sa ma ajute sa o sustin.Se pare ca erau impreuna ,doar ca, aceasta mergea inainte si n-a observat cazatura.

Doamna nu avea lovituri la nivelul capului, avea cateva julituri. Ce-i drept nu stiu daca doar atat…alte rani mai grave nu erau vizibile dar ,cel putin, doamna putea sa stea in picioare singura.

Dupa cateva clipe a mai aparut o doamna sa -i aduca inapoi sacosa purtata de vant pana in mijlocul sensului giratoriu.

Stau si ma gandesc…cum se poate schimba totul in fractiuni de secunde…daca masina care se indrepta spre ea nu avea viteza redusa?Daca era un autobuz?Doamne fereste! A fost foarte ciudat sa vad cum pica langa mine in fata masinii…

Am vazut multe cazuri de urgente  cand am avut practica la un spital de urgente dar acolo e altfel. As putea sa zic ca,in mare parte, la spital acorzi al doilea ajutor. Primul este acordat de catre ambulanta ,smurd…

In strada e mult mai dificil sa acorzi un prim ajutor daca nu esti cadru specializat. Nu ai aparatura ,medicatia si nici permisiunea sa acorzi medicatia daca este necesar.

Bine macar ca s-a terminat cu bine si nu s-au intamplat altele…

Voi ati asistat la un accident sau incident in fata voastra?

1019196.prim-ajutor-home

Casa de caramida…

De multe ori poate ca vrei sa o construiesti dar nu ai posibilitati. Poate dura o perioada pana reusesti sa faci rost de toate resursele necesare dar in timp vor aparea ele. La un moment dat ,apar si ele datorita ajutorului care te convinge ca esti pregatit sa te implici in construirea ei.Te implici. Pui suflet ca fiecare caramida sa fie la locul ei. Vrei sa fie totul facut cum trebuie inca de la baza. Construiesti si devii tot mai visator…esti tot mai implicat. Esti fericit. Cu toate astea, la un moment dat, cade o caramida. Hotarat,incerci sa repari si sa o asezi la locul ei. Apoi totul pare ok. Doar pare pentru ca realitatea e de fapt altfel.

Intr-o zi, una oarecare pana in momentul respectiv, primesti o veste. Casa s-a daramat. Caramizile s-au sfaramat toate.Brusc.Tu nu te asteptai la asta dar el,da.El fiind ajutorul tau.Cel care te-a incurajat  si te-a ajutat sa gasesti toate resursele pentru a incepe aceasta casuta.

Din pacate, o data cu casa si acest ajutor ai pierdut si resursele.Cum faci din nou rost de ele? Mai poti gasi increderea necesara sa o iei de la capat?Mai poti gasi curajul sa mai construiesti alta? Mai ai putearea , macar, sa faci curat in urma caramizilor imprastiate peste tot?

In timp o sa fie mai bine. Vei porni pe drumul vietii si vei lua cateva din caramizile vechi ce au imprimate cateva lectii pe ele.

Vei merge pe acest drum pana vei gasi toate resursele necesare pentru o noua casa de caramida si vei spera ca ea va rezista oricarei provocari,fie ea de orice natura.

Imagine

 

„Drumul vieţii are de toate, dar nu are ceva! Cale de întorcere înapoi!”